Fauna Antarcticii: ce poți vedea și de ce nu există garanții
Aproape toată viața Antarcticii depinde de ocean. Pe uscat nu crește mai nimic, așa că totul — colonii, cuiburi, plaje pline — e organizat în jurul hranei din apă. De asta fauna e concentrată pe coastă, exact acolo unde ajung navele de expediție.
Ce vezi depinde de trei lucruri: unde ajunge nava, în ce moment al sezonului ești și ce decid animalele în ziua respectivă. Primul e planificabil, al doilea e previzibil ca tendință, al treilea nu se controlează deloc.
Mai jos, speciile pe care le întâlnesc cel mai des călătorii și ce se schimbă pe parcursul verii australe — descris ca probabilitate, nu ca program.
Pinguinii: cei pe care îi vezi aproape sigur, și restul
Pe Peninsula Antarctică, speciile întâlnite obișnuit sunt pinguinul gentoo, cel cu barbișon și, în zonele mai sudice, pinguinul Adélie. Coloniile lor sunt așezate pe promontorii fără zăpadă, adesea cu miros puternic și cu un trafic constant între cuib și apă.
Pinguinul regal, cel mare și colorat, nu trăiește pe Peninsulă, ci mai la nord, în Georgia de Sud, unde coloniile ajung la sute de mii de exemplare. Cine vine special pentru această imagine trebuie să aleagă un itinerar care include insula, nu o expediție clasică pe Peninsulă.
Ce se schimbă pe parcursul sezonului
Tendințele sunt documentate de operator și se repetă an de an, dar datele exacte se mișcă în funcție de gheață și de vreme. O primăvară târzie mută tot calendarul cu câteva săptămâni.
Focile: patru specii pe care le poți întâlni
Foca Weddell stă adesea întinsă pe sloiuri, aproape imobilă. Foca crabieră, în ciuda numelui, se hrănește cu krill și e cea mai numeroasă. Foca-leopard, prădător, apare lângă colonii și la marginea gheții. Foca de Ross e rar întâlnită.
În Georgia de Sud, plajele sunt dominate de altă lume: focile cu blană, teritoriale și zgomotoase, și elefanții de mare, uriași și, în sezonul lor, extrem de gălăgioși.
Balenele: mai probabile spre finalul sezonului
Cele mai întâlnite sunt balena cu cocoașă, balena minke și orca. Prezența lor crește pe măsură ce sezonul avansează, iar spre final observațiile pe Peninsulă ating vârful — animalele se hrănesc intens înainte de migrația spre nord.
O întâlnire bună nu se poate programa. Poate dura zece minute lângă Zodiac sau se poate reduce la o coadă la orizont. Ambele variante fac parte din aceeași călătorie.
Păsările: partea subestimată
Albatroșii însoțesc nava pe traversarea Pasajului Drake și sunt, pentru mulți, surpriza călătoriei: păsări uriașe care planează ore întregi fără să bată din aripi. Lângă țărm apar petreli, cormorani, skua și rândunici-de-mare.
Un binoclu schimbă complet această parte a expediției. E, probabil, obiectul cu cel mai bun raport între greutate în bagaj și plăcere la bord.
De ce se păstrează distanța
Vizitele în Antarctica se fac după reguli comune ale operatorilor: numărul de vizitatori pe țărm e limitat, grupurile sunt însoțite de ghizi, iar comportamentul față de faună e reglementat. Distanțele minime nu sunt sugestii, iar animalul are întotdeauna prioritate de trecere.
Regula practică e simplă: dacă animalul se oprește din ce făcea și se uită la tine, ești deja prea aproape. Retragerea e a ta, nu a lui.
De ce nu promitem nicio specie
Pentru că nu depinde de noi și nici de operator. Gheața poate închide accesul la un sit anume, vremea poate anula o ieșire, iar animalele se mută. Un itinerar care garantează întâlnirea cu o anumită specie garantează, de fapt, o dezamăgire.
În schimb, ce se poate spune cu onestitate e că în orice expediție pe Peninsulă vei petrece zile întregi în preajma faunei, în zone în care ea e obișnuită cu prezența discretă a oamenilor. Cât de spectaculos iese, se decide pe loc.