Machu Picchu este pentru mulți călători punctul de plecare al unei vacanțe în Peru. Traseul poate cuprinde însă mult mai mult: Lima, cu gastronomia ei recunoscută internațional, Cusco, capitala imperiului inca, Valea Sacră, lacul Titicaca la peste 3.800 de metri, deșertul cu liniile de la Nazca, Canionul Colca cu zborul condorilor și, spre est, bazinul amazonian cu junglă tropicală până la orizont.
Peru · 16 zile · plecare 14 iunie 2027
Descoperă Peru în timpul spectaculosului Inti Raymi – Sărbătoarea Soarelui, una dintre cele mai importante tradiții incașe, celebrată în fiecare an la Cusco prin ceremonii, procesiuni și costume tradiționale. Un circuit printre vestigiile incașe, Machu Picchu,
Peru merită explorat fără grabă: altitudinea cere timp de adaptare, iar deplasările între regiuni pot fi lungi. Lasă timp pentru călătoria cu trenul prin Valea Sacră, vizita la Machu Picchu și piețele locale din Cusco. Ghidul prezintă reperele de planificare: geografie, perioada bună, ce vizitezi, cum se gestionează altitudinea și formalitățile pentru cetățenii români.
Dacă vrei să combini Peru cu alte țări din regiune, vezi pagina America de Sud, cu comparația dintre Brazilia, Argentina, Chile și Peru.
Peru se citește cel mai simplu pe hartă ca trei fâșii paralele, de la vest la est. Prima este coasta deșertică a Pacificului, o câmpie îngustă și aproape lipsită de precipitații, unde se află Lima, orașele-oaze și liniile de la Nazca. A doua este zona andină, coloana vertebrală a țării, cu lanțuri muntoase care depășesc frecvent 4.000–5.000 de metri; aici sunt Cusco, Valea Sacră, Machu Picchu, lacul Titicaca și orașul Arequipa, la poalele vulcanilor. A treia este bazinul amazonian, la est de Anzi, care ocupă cea mai mare parte a suprafeței țării — junglă deasă, râuri mari și acces mai ales cu avionul sau barca.
Pentru un itinerar, această împărțire ajută la estimarea timpilor de deplasare: regiunile au climate și altitudini diferite, iar legăturile se fac cu avionul sau pe șosea, în funcție de traseu. Majoritatea circuitelor turistice din România se concentrează pe coastă și pe Anzi, unde sunt Machu Picchu, Cusco și Nazca; Amazonia rămâne o extensie pentru cine are timp suplimentar sau caută explicit experiența de junglă.
Lima este, pentru majoritatea circuitelor, primul și ultimul oraș din traseul peruvian, pentru că aici se află principalul aeroport internațional al țării. Merită însă mai mult decât o escală: cartierul Miraflores, așezat pe faleza de deasupra Pacificului, concentrează hoteluri bune, restaurante și parcuri cu vedere la ocean, iar Barranco, vecinul lui boem, cu case colorate, galerii și localuri mici, este potrivit pentru o plimbare și o cină.
Lima este considerată, de mulți critici gastronomici internaționali, unul dintre marile centre culinare ale lumii, iar câteva dintre restaurantele ei figurează constant în topurile globale. Chiar și fără o rezervare la un restaurant de top, o singură zi în oraș, cu o plimbare pe faleza din Miraflores și o cină în Barranco, îți arată de ce merită să rezervi timp și pentru capitală.
Cusco a fost capitala imperiului inca și rămâne astăzi orașul din care pleacă aproape toate traseele spre Machu Picchu. Centrul său istoric, patrimoniu UNESCO, combină ziduri incașe din piatră cioplită cu precizie — vizibile mai ales în jurul Qorikancha — cu biserici coloniale ridicate direct pe fundațiile lor. La marginea orașului, complexul Sacsayhuamán impresionează prin blocurile de piatră masive așezate fără mortar.
Valea Sacră, la nord de Cusco, cuprinde sate și situri cărora merită să le acorzi câteva zile. Localitățile de pe fundul văii se află mai jos decât Cusco, dar unele obiective din împrejurimi sunt la altitudini mai mari. Pisac are o piață tradițională cunoscută și un sit incaș pe deal, cu terase agricole spectaculoase. Ollantaytambo păstrează străzi și canale din perioada incașă și este punctul obișnuit de unde pleacă trenul spre Machu Picchu. Iar mai spre vest, Moray și Maras formează un duo aparte: terasele circulare de la Moray, folosite probabil ca laborator agricol incaș pentru diferite microclimate, și salinele de la Maras, mii de bazine artizanale săpate pe versant, exploatate încă din perioada precolumbiană.
Nu poți ajunge direct cu mașina din Cusco la situl Machu Picchu. Drumul local dintre Machu Picchu Pueblo și intrarea în sit este folosit de transportul autorizat. Ruta obișnuită pornește din Valea Sacră sau din Cusco cu trenul panoramic până la Aguas Calientes (numit oficial Machu Picchu Pueblo), o localitate așezată chiar sub munte, la baza cetății. De acolo, un autobuz face legătura pe drumul în serpentine până la intrarea în sit; alternativa este urcarea pe jos, pe o potecă abruptă, pentru cine preferă efortul fizic în locul autobuzului.
Pentru călătorii activi, există și varianta Inca Trail — traseul de drumeție de mai multe zile care urmează, parțial, poteca incașă originală și ajunge la Machu Picchu prin Poarta Soarelui, la ora permisă de programul traseului. Este o experiență diferită de vizita „clasică” cu tren, mult mai solicitantă fizic și logistic, și necesită rezervare cu mult timp în avans, întrucât numărul de participanți zilnici este limitat.
Accesul la sit se face pe bază de bilet nominal, cu oră de intrare și, în funcție de tipul de bilet, un circuit prestabilit de vizitare a diferitelor zone ale cetății. Numărul de vizitatori este gestionat de autoritățile peruviene, iar locurile pentru circuitele și orele căutate se pot epuiza cu săptămâni sau luni înainte, în sezonul de vârf. Dacă vrei să urci pe Huayna Picchu, muntele din spatele cetății vizibil în fotografiile clasice, alege biletul care include această rută. De aceea, orice plan pentru Machu Picchu trebuie construit din timp, nu improvizat la fața locului.
Pe lângă traseul clasic, două excursii de o zi din zona Cusco au devenit populare tocmai pentru peisajul lor ieșit din comun: Vinicunca, cunoscut ca Rainbow Mountain, cu dungi minerale colorate pe versant, și lacul glaciar Humantay, de un turcoaz intens la poalele unui vârf înzăpezit. Lacul Humantay se află la aproximativ 4.200 de metri, iar punctul de belvedere de la Vinicunca ajunge la peste 5.000 de metri. Ambele excursii urcă mai sus decât Cusco și presupun efort fizic la altitudine mare.
Aceste excursii cer timp de aclimatizare și se planifică în funcție de condiția fizică și de felul în care te simți la altitudine. Discută cu medicul înainte de plecare dacă ai afecțiuni preexistente și nu continua ascensiunea dacă apar simptome de rău de altitudine.
Lacul Titicaca, împărțit între Peru și Bolivia, se află la peste 3.800 de metri. Orașul Puno, pe malul peruvian, este punctul de plecare pentru vizitarea insulelor plutitoare din stuf ale comunității Uros, construite și întreținute continuu de localnici, și pentru insula Taquile, cunoscută pentru tradițiile textile păstrate din generație în generație. Este o extensie care adaugă câteva zile traseului clasic, dar oferă o cu totul altă imagine a Anzilor peruvieni — cu peisaje lacustre și tradiții diferite de cele din zona Cusco.
Arequipa este numită „orașul alb” datorită clădirilor istorice din sillar, o piatră vulcanică deschisă la culoare. Arhitectura colonială și vulcanul Misti, vizibil în fundal, îi dau orașului un aspect distinct. De aici pleacă excursiile spre Canionul Colca, unul dintre cele mai adânci canioane din lume, unde dimineața se pot observa condori zburând deasupra prăpastiei — motiv pentru care multe itinerarii includ o oprire dimineața la punctele de observație. Apariția păsărilor depinde de condițiile zilei.
Pe coastă, mai spre nord, liniile de la Nazca rămân unul dintre marile mistere arheologice ale continentului: geoglifele uriașe, cel mai ușor de cuprins din avion, reprezintă animale și forme geometrice trasate în deșert acum peste un mileniu. Vizita presupune, de regulă, un zbor scurt cu avion mic peste zonă, organizat din orașul Nazca.
Pentru cine vrea să adauge traseului andin o componentă de junglă, Peru oferă două porți principale spre Amazon. Puerto Maldonado, în sud-est, este mai ușor de combinat cu un circuit Cusco – Machu Picchu, având legături aeriene a căror disponibilitate se verifică la planificare, și oferă lodge-uri, unități de cazare în apropierea pădurii, cu excursii pe râu, observare de faună și plimbări prin pădure. Iquitos, în nord, nu este conectat prin șosea la rețeaua rutieră națională, așa că se ajunge de regulă cu avionul sau pe apă. Orașul servește drept bază pentru croaziere pe Amazon și pentru cazările din pădure.
Ambele opțiuni presupun câteva zile suplimentare de traseu și un climat cald și umed, diferit de cel al zonelor înalte din Anzi, ceea ce le face potrivite mai ales pentru circuite de 14 zile sau mai lungi.
În Anzi — acolo unde se află Cusco, Valea Sacră, Machu Picchu și Titicaca — perioada mai uscată este aproximativ mai–septembrie. Temperaturile diferă mult în funcție de altitudine: la Cusco, zilele pot fi blânde, dar nopțile sunt reci, uneori sub zero grade. Machu Picchu se află mai jos și are un climat mai umed. Diferența dintre temperatura de zi și cea de noapte este una dintre cele mai mari surprize pentru călătorii la prima vizită — straturile de îmbrăcăminte, nu un singur hanorac gros, sunt soluția practică.
Sezonul ploios, din noiembrie până în martie, aduce averse frecvente după-amiaza, drumuri mai dificile în zonele rurale și vizibilitate redusă pe trasee montane; traseul Inca Trail se închide, în mod tradițional, în luna februarie, pentru întreținere.
Coasta, unde se află Lima și Nazca, are un climat aparte: la Lima, cerul este frecvent acoperit în iarna australă, iar uneori apare garúa, o burniță fină. Zilele însorite sunt mai frecvente din decembrie până în martie. Aprilie și octombrie sunt luni de tranziție în zona Cusco; perioada potrivită pentru întregul traseu se alege în funcție de regiunile incluse.
Cusco se află la circa 3.400 de metri, Puno și lacul Titicaca la peste 3.800, lacul Humantay la aproximativ 4.200, iar punctul de belvedere de la Rainbow Mountain la peste 5.000 de metri. La aceste altitudini, o parte dintre călători resimt răul de altitudine: dureri de cap, oboseală neobișnuită, respirație scurtă la efort minim, uneori greață, în special în primele 24–48 de ore după sosire.
Într-un traseu bine construit, ritmul primelor zile contează mai mult decât orice altceva: sosirea directă la Cusco urmată imediat de un traseu solicitant este una dintre cele mai frecvente greșeli ale călătorilor la prima vizită. Ideal, primele zile se petrec la altitudine mai mică sau cu activități ușoare, lăsând corpul să se adapteze înainte de excursiile solicitante. Planifică o urcare treptată și evită efortul intens la început. Hidratarea și odihna nu înlocuiesc aclimatizarea; dacă apar simptome, nu continua ascensiunea și cere ajutor medical. Dacă ai o afecțiune cardiacă sau respiratorie cunoscută, discuția în prealabil cu medicul tău este esențială înainte de a planifica excursii la altitudine mare.
Un circuit de 10 zile acoperă bine Lima, Cusco, Valea Sacră și Machu Picchu, cu timp suficient pentru aclimatizare și fără graba de a vedea totul într-o singură zi la Cusco. Este formatul potrivit pentru un prim contact cu Peru, fără extensii suplimentare.
Un traseu de 12 zile poate lăsa loc pentru lacul Titicaca și Puno sau pentru Arequipa și Canionul Colca. Extensia adaugă deplasări pe șosea ori cu avionul, în funcție de itinerar, și îți arată alte regiuni ale Anzilor peruvieni.
Pentru 14 zile sau mai mult, opțiunile se înmulțesc: se poate adăuga o extensie amazoniană la Puerto Maldonado sau liniile de la Nazca pe traseul de întoarcere prin coastă, ori se poate combina Peru cu o vizită scurtă în Brazilia sau în Argentina, profitând de zborurile regionale din America de Sud. Cine plănuiește un traseu pe mai multe țări din regiune poate găsi repere utile în ghidul circuit Argentina – Brazilia – Chile.
Inti Raymi reconstituie sărbătoarea incașă dedicată zeului Soare și are loc anual pe 24 iunie, la Cusco. Programul include momente la Qorikancha și în centrul orașului, urmate de ceremonia principală de la Sacsayhuamán. Dacă te interesează festivalul, rezervă această zi în itinerar și organizează din timp cazarea și transportul. NOZOMI Travel Society dezvoltă produse recurente construite în jurul acestei perioade, astfel încât un viitor circuit să poată include efectiv ziua evenimentului.
Nu există zboruri directe din România spre Peru; ruta trece printr-un hub european sau, uneori, american, cu timp total de zbor semnificativ, plus zborul intern de la Lima la Cusco sau la Arequipa. Aeroportul internațional Jorge Chávez din Lima este principalul punct de intrare în țară pentru majoritatea circuitelor.
Transportul intern combină de obicei mai multe mijloace: zborurile interne leagă rapid Lima de Cusco sau Arequipa, evitând drumuri terestre de multe ore prin munți; trenul până la Machu Picchu Pueblo, urmat de autobuz sau de urcarea pe jos, este varianta obișnuită de acces la sit; mașina cu șofer privat este soluția obișnuită pentru deplasările din Valea Sacră și zona Cusco, unde distanțele sunt scurte, dar drumurile sinuoase; iar autocarele de calitate, tip turistic, sunt folosite pe rutele mai lungi din sudul țării, între Cusco, Puno și Arequipa, pentru cine preferă deplasarea pe șosea în locul zborului.
În Lima, cartierul Miraflores oferă multe hoteluri cu acces facil la restaurante și magazine, unele și cu vedere la ocean; Barranco oferă o alternativă mai boemă, cu hoteluri boutique mai mici.
În Cusco, hotelurile boutique amenajate în clădiri coloniale sau chiar pe fundații incașe sunt alegerea obișnuită pentru un sejur confortabil în centrul istoric. O strategie folosită frecvent pentru gestionarea altitudinii este petrecerea primelor nopți la un lodge din Valea Sacră, la o altitudine mai mică decât Cusco, înainte de a urca efectiv în oraș — o alegere care permite adaptarea treptată, fără să garanteze însă absența răului de altitudine.
Bucătăria peruană este una dintre marile surprize ale călătoriei. Ceviche-ul, peștele crud marinat rapid în zeamă de lime cu ceapă roșie și ardei iute, este preparatul-simbol, servit de obicei la prânz, proaspăt. Lomo saltado, preparat din fâșii de vită sotate cu ceapă și roșii, servite cu cartofi prăjiți, arată influența bucătăriei chinezești aduse de imigranții cantonezi în secolul al XIX-lea. Ardeiul ají, în variantele sale colorate, e prezent aproape în orice preparat, de la sosuri la supe.
În Peru se cultivă numeroase soiuri de cartof și de porumb. Porumbul cu boabe mari se folosește în preparate sărate, iar porumbul violet stă la baza băuturii dulci numite chicha morada. Pisco sour, pe bază de distilat de struguri, albuș de ou și lime, este unul dintre cocktailurile reprezentative ale țării, pe care le poți încerca la Lima. Capitala găzduiește, de altfel, câteva dintre restaurantele de top ale continentului, unde bucătari locali reinterpretează aceste ingrediente tradiționale în variante contemporane, motiv pentru care mulți gurmanzi tratează Lima ca pe o destinație culinară de sine stătătoare, nu doar ca poartă de tranzit spre Cusco.
Moneda este solul peruvian (PEN); cardul funcționează în hoteluri și restaurante turistice din Lima și Cusco, dar numerarul rămâne necesar la piețe, în satele din Valea Sacră și pentru unele curse cu taxiul. Bacșișul de aproximativ 10% este obișnuit la restaurant, dar nu obligatoriu peste tot.
Spaniola este limba oficială la nivel național. Quechua, aymara și alte limbi indigene au statut oficial în zonele în care predomină. Peru folosește UTC−5 tot anul. Față de România, diferența este de 7 ore în timpul iernii și de 8 ore când în România este în vigoare ora de vară. Rețeaua electrică folosește în general 220 V și 60 Hz. Verifică tensiunea și frecvența acceptate de aparate; pentru forma prizelor poate fi necesar un adaptor, care nu modifică tensiunea. Cartelele SIM locale și opțiunile eSIM sunt disponibile la aeroportul din Lima și în orașele mari, utile pentru navigație și comunicare pe traseu, mai ales în zonele montane unde semnalul poate fi inconstant.
În Cusco și în cartierele turistice din Lima, inclusiv Miraflores, păstrează precauțiile obișnuite: fii atent la bunuri, folosește transport verificat și cere recomandări locale pentru deplasările de seară. Furturile și tâlhăriile pot afecta și zonele frecventate de turiști. Pe trasee montane, riscurile țin mai degrabă de teren și altitudine decât de siguranța personală: încălțăminte adecvată, ghid local sau grup organizat pentru trasee mai lungi și verificarea prognozei meteo înainte de excursii la altitudine mare sunt precauții simple, dar eficiente.
Discută schema de vaccinare și profilaxia potrivită pentru traseul tău concret — inclusiv aspectele legate de altitudine — cu medicul de familie sau cu un centru de medicină de călătorie, cu suficient timp înainte de plecare.
Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru șederi turistice scurte în Peru. Este necesar un pașaport cu o valabilitate de cel puțin șase luni la intrarea în țară.
Accesul la Machu Picchu se face pe bază de bilet nominal, cu oră de intrare și circuit prestabilit, iar numărul zilnic de vizitatori este limitat de autoritățile peruviene. De aceea rezervările se fac cu mult timp înainte, iar numele din bilet trebuie să corespundă exact cu cel din pașaport.
Regulile se pot modifica; NOZOMI Travel reconfirmă condițiile înainte de plecare.
Călătorul activ găsește în Peru trasee de drumeție solicitante, de la Rainbow Mountain la Inca Trail, și peisaje montane greu de egalat. Călătorul cu interes cultural va aprecia densitatea de situri incașe și coloniale, de la Cusco la Valea Sacră, și profunzimea istoriei prezente aproape la fiecare pas.
Pentru seniori, Peru este o destinație care merită abordată cu prudență suplimentară din cauza altitudinii: un ritm mai lent, mai multe zile de aclimatizare și evitarea excursiilor la altitudine extremă (Rainbow Mountain, Humantay) fără o discuție prealabilă cu medicul sunt recomandări de bun-simț, nu o descurajare de la călătorie. Familiile cu copii pot construi un traseu confortabil concentrat pe Lima, Valea Sacră și Machu Picchu, cu zile de tranziție mai relaxate și cu atenție la adaptarea tuturor membrilor familiei la altitudine.
Bugetul unui circuit în Peru este determinat, în ordine, de zborul intercontinental, de zborurile interne (Lima–Cusco, eventual zboruri spre Arequipa sau spre Juliaca, pentru acces la Puno), de accesul la Machu Picchu (trenul spre Aguas Calientes, autobuzul până la poartă și biletul nominal cu oră de intrare) și de categoria hotelurilor din Cusco și Valea Sacră.
Peste aceste componente se adaugă sezonul: perioada uscată, între mai și septembrie, și zilele din jurul festivalului Inti Raymi, pe 24 iunie, au cerere ridicată și pot aduce tarife mai mari. Ghizii locali și, unde este inclus, însoțitorul de grup vorbitor de română, intrările în situri și mesele incluse completează diferența dintre un traseu clasic și unul mai amplu, cu Canionul Colca, lacul Titicaca sau Amazonia.
O greșeală este programarea unui traseu solicitant imediat după sosirea la Cusco, fără timp de aclimatizare. Machu Picchu se află la o altitudine mai mică decât Cusco, dar vizita și transferurile pot fi obositoare, așa că ritmul primelor zile trebuie adaptat felului în care te simți. La fel de des întâlnită este subestimarea altitudinii în general: mulți călători ajung pregătiți pentru frig, dar nu și pentru efectul rarefierii aerului asupra efortului fizic, chiar și la o simplă plimbare urcând pe stradă în Cusco.
O altă greșeală obișnuită este rezervarea biletelor la Machu Picchu în ultimul moment, mai ales în sezonul uscat, când disponibilitatea pentru orele preferate și pentru Huayna Picchu se epuizează rapid. În fine, subestimarea distanțelor și a timpului de deplasare între zone — Anzi, coastă, eventual Amazon — duce adesea la itinerarii prea încărcate, care lasă puțin timp de respiro exact acolo unde altitudinea cere mai multă odihnă.
Recomandăm sezonul uscat, mai–septembrie, pentru un prim circuit în Peru, cu bilete la Machu Picchu rezervate cu mult timp înainte și cu timp de aclimatizare la Cusco sau în Valea Sacră înainte de traseele solicitante, adaptat fiecărui călător. Pentru cine vrea și experiența culturală de Inti Raymi, 24 iunie este data de urmărit la Cusco, iar rezervările se fac cu luni înainte. Pentru cine are timp suplimentar, o extensie spre Brazilia sau Argentina transformă vizita în Peru într-un traseu sud-american mai amplu; iar pentru repere de buget pe o vacanță în regiune, ghidul circuit Argentina–Brazilia–Chile și ghidul vacanță în Chile sunt puncte bune de plecare.
Programul în Peru este construit de colegii care se ocupă de itinerarii, împreună cu partenerii și ghizii locali, și ajustat în funcție de experiența grupurilor.
Echipa NOZOMI Travel, coordonată de Răzvan Pascu, reunește experiență în construirea itinerariilor, relația cu turiștii, colaborarea cu partenerii locali și rezervarea zborurilor. Fiecare coleg se ocupă de partea sa de organizare.
Partenerii din Peru sunt selectați de echipa NOZOMI Travel. Colegii verifică serviciile și colaborează cu ghizii pentru desfășurarea programului și pentru rezolvarea situațiilor apărute pe parcurs.
La planificare, urmărim să existe timp suficient pentru vizite și odihnă. Alegerea hotelurilor și organizarea transferurilor contează pentru confortul călătoriei, iar echipa te ajută să discuți soluțiile dacă apare o problemă.
Programul circuitului în Peru este pregătit înainte de plecare. Poți vedea itinerarul pe zile, hotelurile prevăzute, zborurile, transferurile, vizitele și mesele incluse, astfel încât să alegi plecarea în funcție de ceea ce îți dorești să vezi și de ritmul călătoriei.
La organizare contribuie colegii care construiesc itinerariul, rezervă zborurile și coordonează serviciile din destinație împreună cu partenerii locali. Un consultant păstrează legătura cu tine și îți comunică detaliile călătoriei.
Însoțitorul de grup NOZOMI Travel călătorește alături de voi, ajută la organizarea zilnică și ține legătura cu ghizii și partenerii locali. El oferă explicații sau traducere în română când este nevoie, iar ghizii locali prezintă istoria, cultura și particularitățile locurilor vizitate.
Călătoria în grup îți oferă și ocazia să cunoști oameni noi. Vizitele, mesele și timpul petrecut împreună pot deschide conversații despre locurile descoperite și despre alte călătorii; uneori, aceste întâlniri se transformă în prietenii.
Toate circuitele de grup NOZOMI Travel sunt aici, iar dacă ai o întrebare punctuală ne scrii direct.
Dacă vrei o vacanță în Peru la alte date, cu alte hoteluri sau într-un ritm potrivit familiei tale, putem pregăti un program la cerere. Ne poți scrie și pentru destinații ori perioade care nu apar în catalog; consultantul verifică opțiunile și disponibilitatea serviciilor.
Lucrăm cu peste 230 de agenții partenere locale și cu furnizori din numeroase destinații, iar echipa NOZOMI Travel combină experiența proprie, inspecțiile de hoteluri, feedbackul turiștilor și informațiile partenerilor locali pentru a selecta serviciile potrivite. Nu ne limităm la o simplă listă de hoteluri: construim călătoria ca un ansamblu.
Construim programul cu aceeași rigoare ca la o plecare de grup, dar pe ritmul vostru. Concret, ne ocupăm de:
Poți cere la fel de bine un sejur la plajă, un circuit privat cu ghid, o lună de miere, o aniversare sau o călătorie pentru un grup de prieteni: completează formularul de vacanță personalizată cu perioada, numărul de persoane și bugetul orientativ, iar un consultant NOZOMI Travel îți trimite o propunere cu program și tarif.
Un circuit de 10 zile acoperă bine Lima, Cusco, Valea Sacră și Machu Picchu, cu timp pentru aclimatizare la altitudine. La 12 zile se adaugă lacul Titicaca sau Arequipa cu Canionul Colca, iar de la 14 zile în sus rămâne loc pentru Amazonia sau pentru o combinație cu o altă țară din America de Sud.
Da. Dacă niciuna dintre datele publicate nu îți convine, putem construi traseul și la cerere.
Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru șederi turistice scurte. Pașaportul trebuie să aibă o valabilitate de cel puțin șase luni la intrarea în Peru. Reverifică înainte de plecare durata șederii permise și celelalte condiții de intrare pe paginile autorităților peruane și ale Ministerului Afacerilor Externe. Biletul pentru Machu Picchu este nominal, cu oră fixă de intrare, și se rezervă din timp.
Cusco este la circa 3.400 de metri, iar o parte dintre călători resimt în primele 24–48 de ore dureri de cap și oboseală. Planifică timp de aclimatizare și un ritm lent la început. Dacă apar simptome, nu continua ascensiunea și cere ajutor medical; hidratarea nu înlocuiește aclimatizarea.
Sărbătoarea incașă a soarelui, reconstituită anual pe 24 iunie la Cusco, la fortăreața Sacsayhuamán — un eveniment pentru care merită să rezervi o zi separată în itinerar.
Ruta obișnuită este cu trenul panoramic din Valea Sacră sau Cusco până la Aguas Calientes, urmat de un autobuz care urcă la intrarea în sit. Pentru cine caută o experiență activă, există și traseul de drumeție Inca Trail, care necesită rezervare cu mult timp înainte.
Ambele excursii urcă mai sus decât Cusco: lacul Humantay este la aproximativ 4.200 de metri, iar punctul de belvedere de la Vinicunca, la peste 5.000 de metri. Se recomandă doar după câteva zile de aclimatizare și, pentru persoane cu afecțiuni cardiace sau respiratorii, după o discuție prealabilă cu medicul.
Da. Cele mai frecvente combinații sunt cu Bolivia, prin lacul Titicaca, sau cu Chile, prin Atacama, pentru trasee de 12–14 zile. Pentru trasee mai lungi, Peru se poate combina și cu o extensie în Brazilia sau Argentina, profitând de zborurile regionale.
Sezonul uscat, mai–septembrie, oferă cea mai mare probabilitate de cer senin la Machu Picchu și pe traseele montane. Sezonul ploios, noiembrie–martie, aduce averse frecvente, iar Inca Trail se închide, în mod tradițional, în februarie.
Toate circuitele · Sejururi la plajă · Ghiduri de călătorie · Contact