Peru este destinația în care o singură imagine — Machu Picchu în ceață, dimineața devreme — justifică drumul până la capătul lumii. În jurul ei există însă o țară întreagă: Lima, cu gastronomia ei recunoscută internațional, Cusco, capitala imperiului inca, Valea Sacră, lacul Titicaca la peste 3.800 de metri, deșertul cu liniile de la Nazca, Canionul Colca cu zborul condorilor și, spre est, bazinul amazonian cu junglă tropicală până la orizont.
Peru · 16 zile · plecare 14 iunie 2027 · de la 5690 EUR de persoană în cameră dublă
Descoperă Peru în timpul spectaculosului Inti Raymi – Sărbătoarea Soarelui, una dintre cele mai importante tradiții incașe, celebrată în fiecare an la Cusco prin ceremonii, procesiuni și costume tradiționale. Un circuit printre vestigiile incașe, Machu Picchu,
Este o țară pentru călătorul răbdător: altitudinea impune un ritm mai lent, distanțele sunt reale, iar cele mai bune momente — un tren prin Valea Sacră, prima vedere asupra cetății inca, o piață locală în Cusco — nu se grăbesc. Ghidul acoperă tot ce trebuie să știi înainte de o călătorie în Peru: geografie, perioada bună, ce vizitezi, cum se gestionează altitudinea și formalitățile pentru cetățenii români.
Peru se citește cel mai simplu pe hartă ca trei fâșii paralele, de la vest la est. Prima este coasta deșertică a Pacificului, o câmpie îngustă și aproape lipsită de precipitații, unde se află Lima, orașele-oaze și liniile de la Nazca. A doua este zona andină, coloana vertebrală a țării, cu lanțuri muntoase care depășesc frecvent 4.000–5.000 de metri; aici sunt Cusco, Valea Sacră, Machu Picchu, lacul Titicaca și orașul Arequipa, la poalele vulcanilor. A treia este bazinul amazonian, la est de Anzi, care ocupă de fapt cea mai mare parte a suprafeței țării, deși e vizitată de mult mai puțini turiști — junglă deasă, râuri mari și acces mai ales cu avionul sau barca.
Pentru un itinerar, această împărțire contează enorm: cele trei zone au climate, altitudini și ritmuri complet diferite, iar trecerea dintr-una în alta înseamnă de obicei un zbor intern, nu doar câteva ore de mașină. Majoritatea circuitelor turistice din România se concentrează pe coastă și pe Anzi, unde sunt Machu Picchu, Cusco și Nazca; Amazonia rămâne o extensie pentru cine are timp suplimentar sau caută explicit experiența de junglă.
Lima este, pentru majoritatea circuitelor, primul și ultimul oraș din traseul peruvian, pentru că aici se află principalul aeroport internațional al țării. Merită însă mai mult decât o escală: cartierul Miraflores, așezat pe faleza de deasupra Pacificului, concentrează hoteluri bune, restaurante și parcuri cu vedere la ocean, iar Barranco, vecinul lui boem, cu case colorate, galerii și localuri mici, este locul unde orașul se simte cel mai autentic seara.
Lima este considerată, de mulți critici gastronomici internaționali, unul dintre marile centre culinare ale lumii, iar câteva dintre restaurantele ei figurează constant în topurile globale. Chiar și fără o rezervare la un restaurant de top, o singură zi în oraș, cu o plimbare pe faleza din Miraflores și o cină în Barranco, schimbă percepția despre Peru ca simplu punct de tranzit spre Cusco.
Cusco a fost capitala imperiului inca și rămâne astăzi orașul din care pleacă aproape toate traseele spre Machu Picchu. Centrul său istoric, patrimoniu UNESCO, combină ziduri incașe din piatră cioplită cu precizie — vizibile mai ales în jurul Qorikancha — cu biserici coloniale ridicate direct pe fundațiile lor. La marginea orașului, complexul Sacsayhuamán impresionează prin blocurile de piatră masive așezate fără mortar.
Valea Sacră, la nord de Cusco, este de fapt o coborâre în altitudine și un rezervor de sate și situri care merită încet, nu într-o singură zi grăbită. Pisac are una dintre cele mai vii piețe tradiționale din regiune și un sit incaș pe deal, cu terase agricole spectaculoase. Ollantaytambo este poate cel mai bine păstrat oraș incaș încă locuit, cu străzi și canale originale, și este punctul obișnuit de unde pleacă trenul spre Machu Picchu. Iar mai spre vest, Moray și Maras formează un duo aparte: terasele circulare de la Moray, folosite probabil ca laborator agricol incaș pentru diferite microclimate, și salinele de la Maras, mii de bazine artizanale săpate pe versant, exploatate încă din perioada precolumbiană.
Nu există drum accesibil cu mașina personală până la intrarea în situl Machu Picchu. Ruta obișnuită pornește din Valea Sacră sau din Cusco cu trenul panoramic până la Aguas Calientes (numit oficial Machu Picchu Pueblo), o localitate așezată chiar sub munte, la baza cetății. De acolo, un autobuz face legătura pe drumul în serpentine până la intrarea în sit; alternativa este urcarea pe jos, pe o potecă abruptă, pentru cine preferă efortul fizic în locul autobuzului.
Pentru călătorii activi, există și varianta Inca Trail — traseul de drumeție de mai multe zile care urmează, parțial, poteca incașă originală și ajunge la Machu Picchu prin Poarta Soarelui, la răsărit. Este o experiență diferită de vizita „clasică” cu tren, mult mai solicitantă fizic și logistic, și necesită rezervare cu mult timp în avans, întrucât numărul de participanți zilnici este limitat.
Accesul la sit se face pe bază de bilet nominal, cu oră de intrare și, în funcție de tipul de bilet, un circuit prestabilit de vizitare a diferitelor zone ale cetății. Numărul de vizitatori este gestionat de autoritățile peruviene, iar biletele bune — mai ales cele care includ și urcarea pe Huayna Picchu, muntele din spatele cetății vizibil în fotografiile clasice — se epuizează cu săptămâni sau luni înainte, în sezonul de vârf. De aceea, orice plan pentru Machu Picchu trebuie construit din timp, nu improvizat la fața locului.
Pe lângă traseul clasic, două excursii de o zi din zona Cusco au devenit populare tocmai pentru peisajul lor ieșit din comun: Vinicunca, cunoscut ca Rainbow Mountain, cu dungi minerale colorate pe versant, și lacul glaciar Humantay, de un turcoaz intens la poalele unui vârf înzăpezit. Ambele presupun drumeții la altitudini care depășesc frecvent 4.600–5.000 de metri, mai mari decât Cusco însuși, și un efort fizic notabil din cauza aerului rarefiat.
Aceste excursii se recomandă abia după câteva zile de aclimatizare în zonă, nu în prima zi de la sosire, și doar pentru călători fără probleme cardiace sau respiratorii cunoscute — orice decizie legată de efort la altitudine mare merită discutată în prealabil cu un medic.
La graniță cu Bolivia, lacul Titicaca este cel mai întins lac navigabil de la altitudine mare din lume, la peste 3.800 de metri. Orașul Puno, pe malul peruvian, este punctul de plecare pentru vizitarea insulelor plutitoare din stuf ale comunității Uros, construite și întreținute continuu de localnici, și pentru insula Taquile, cunoscută pentru tradițiile textile păstrate din generație în generație. Este o extensie care adaugă câteva zile traseului clasic, dar oferă o cu totul altă imagine a Anzilor peruvieni — mai lentă, mai puțin turistică decât Cusco.
Arequipa, „orașul alb”, ridicat din piatră vulcanică deschisă la culoare, este a doua mare destinație urbană a Anzilor peruvieni, cu o arhitectură colonială aparte și vulcanul Misti veghind în fundal. De aici pleacă excursiile spre Canionul Colca, unul dintre cele mai adânci canioane din lume, unde dimineața se pot observa condori zburând deasupra prăpastiei — un moment pe care multe itinerarii îl construiesc special în jurul orei de dimineață, când păsările sunt cel mai active.
Pe coastă, mai spre nord, liniile de la Nazca rămân unul dintre marile mistere arheologice ale continentului: geoglifele uriașe, vizibile în întregime doar din avion, reprezintă animale și forme geometrice trasate în deșert acum peste un mileniu. Vizita presupune, de regulă, un zbor scurt cu avion mic peste zonă, organizat din orașul Nazca.
Pentru cine vrea să adauge traseului andin o componentă de junglă, Peru oferă două porți principale spre Amazon. Puerto Maldonado, în sud-est, este mai ușor de combinat cu un circuit Cusco – Machu Picchu, fiind la un zbor scurt de Cusco, și oferă lodge-uri de junglă cu excursii pe râu, observare de faună și plimbări prin pădure. Iquitos, în nord, este mai izolat — orașul cel mai mare din lume care nu poate fi atins cu mașina, accesibil doar cu avionul sau pe apă — și servește drept bază pentru croaziere pe Amazon și lodge-uri mai adânc în junglă.
Ambele opțiuni presupun câteva zile suplimentare de traseu și un climat cald, umed, complet diferit de altitudinea Anzilor, ceea ce le face potrivite mai ales pentru circuite de 14 zile sau mai lungi.
În Anzi — acolo unde se află Cusco, Valea Sacră, Machu Picchu și Titicaca — sezonul uscat ține din mai până în septembrie și este perioada recomandată pentru vizitarea sitului: zile senine, temperaturi de zi în jur de 18–22 °C, dar nopți reci, uneori sub zero grade la altitudinile mai mari. Diferența dintre temperatura de zi și cea de noapte este una dintre cele mai mari surprize pentru călătorii la prima vizită — straturile de îmbrăcăminte, nu un singur hanorac gros, sunt soluția practică.
Sezonul ploios, din noiembrie până în martie, aduce averse frecvente după-amiaza, drumuri mai dificile în zonele rurale și vizibilitate redusă pe trasee montane; traseul Inca Trail se închide, în mod tradițional, în luna februarie, pentru întreținere.
Coasta, unde se află Lima și Nazca, are un climat aparte: cerul e adesea acoperit de o ceață joasă, numită local garúa, între mai și octombrie, chiar dacă plouă foarte rar; cele mai însorite luni sunt cele din vara australă, decembrie – martie. Aprilie – mai și septembrie – octombrie sunt lunile de tranziție, cu un echilibru bun între vreme și aglomerație pe tot traseul, atât pe coastă, cât și în Anzi.
Cusco se află la circa 3.400 de metri, Puno și lacul Titicaca la peste 3.800, iar excursiile spre Rainbow Mountain sau Humantay urcă spre 4.600–5.000 de metri. La aceste altitudini, o parte dintre călători resimt răul de altitudine: dureri de cap, oboseală neobișnuită, respirație scurtă la efort minim, uneori greață, în special în primele 24–48 de ore după sosire.
Într-un traseu bine construit, ritmul primelor zile contează mai mult decât orice altceva: sosirea directă la Cusco urmată imediat de un traseu solicitant este una dintre cele mai frecvente greșeli ale călătorilor la prima vizită. Ideal, primele zile se petrec la altitudine mai mică sau cu activități ușoare, lăsând corpul să se adapteze înainte de excursiile solicitante. Recomandările practice, prudente și fără pretenția de sfat medical, sunt simple: hidratare constantă, mese ușoare, evitarea alcoolului în prima zi, mișcare lentă și odihnă suficientă. Dacă ai o afecțiune cardiacă sau respiratorie cunoscută, discuția în prealabil cu medicul tău este esențială înainte de a planifica excursii la altitudine mare.
Un circuit de 10 zile acoperă bine Lima, Cusco, Valea Sacră și Machu Picchu, cu timp suficient pentru aclimatizare și fără graba de a vedea totul într-o singură zi la Cusco. Este formatul potrivit pentru un prim contact cu Peru, fără extensii suplimentare.
Un traseu de 12 zile lasă loc pentru o extensie la lacul Titicaca și Puno, sau pentru Arequipa și Canionul Colca, adăugând un zbor intern și câteva zile de deplasare, dar și o imagine mult mai completă a Anzilor peruvieni dincolo de zona Cusco.
Pentru 14 zile sau mai mult, opțiunile se înmulțesc: se poate adăuga o extensie amazoniană la Puerto Maldonado sau liniile de la Nazca pe traseul de întoarcere prin coastă, ori se poate combina Peru cu o vizită scurtă în Brazilia sau în Argentina, profitând de zborurile regionale din America de Sud. Cine plănuiește un traseu pe mai multe țări din regiune poate găsi repere utile în ghidul circuit Argentina – Brazilia – Chile sau în ghidul general ghidul de circuit Argentina–Brazilia–Chile.
Inti Raymi este cea mai importantă sărbătoare inca păstrată până astăzi, dedicată zeului Soare, și are loc anual pe 24 iunie, la Cusco — un spectacol reconstituit la fortăreața Sacsayhuamán, cu costume tradiționale și mii de participanți locali. Pentru cine vrea să vadă mai mult decât Machu Picchu, ziua de Inti Raymi este motivul cel mai bun pentru a-și planifica vizita exact în acea săptămână din iunie, când orașul este plin de energie și de tradiție vie, nu doar de turism. NOZOMI Travel Society dezvoltă produse recurente construite în jurul acestei perioade, astfel încât un viitor circuit să poată include efectiv ziua evenimentului.
Nu există zboruri directe din România spre Peru; ruta trece printr-un hub european sau, uneori, american, cu timp total de zbor semnificativ, plus zborul intern de la Lima la Cusco sau la Arequipa. Aeroportul internațional Jorge Chávez din Lima este principalul punct de intrare în țară pentru majoritatea circuitelor.
Transportul intern combină de obicei mai multe mijloace: zborurile interne leagă rapid Lima de Cusco sau Arequipa, evitând drumuri terestre de multe ore prin munți; trenul panoramic este singura modalitate practică de a ajunge la Machu Picchu; mașina cu șofer privat este soluția obișnuită pentru deplasările din Valea Sacră și zona Cusco, unde distanțele sunt scurte, dar drumurile sinuoase; iar autocarele de calitate, tip turistic, sunt folosite pe rutele mai lungi din sudul țării, între Cusco, Puno și Arequipa, pentru cine preferă drumul peste zbor.
În Lima, cartierul Miraflores concentrează hotelurile cele mai comode pentru turiști, cu vedere la ocean și acces facil la restaurante și magazine; Barranco oferă o alternativă mai boemă, cu hoteluri boutique mai mici.
În Cusco, hotelurile boutique amenajate în clădiri coloniale sau chiar pe fundații incașe sunt alegerea obișnuită pentru un sejur confortabil în centrul istoric. O strategie folosită frecvent pentru gestionarea altitudinii este petrecerea primelor nopți la un lodge din Valea Sacră, la o altitudine mai mică decât Cusco, înainte de a urca efectiv în oraș — o soluție simplă care ajută semnificativ la aclimatizare fără să sacrifice din confort.
Bucătăria peruană este una dintre marile surprize ale călătoriei. Ceviche-ul, peștele crud marinat rapid în zeamă de lime cu ceapă roșie și ardei iute, este preparatul-simbol, servit de obicei la prânz, proaspăt. Lomo saltado, un salt-uri de vită cu ceapă, roșii și cartofi prăjiți, arată influența bucătăriei chinezești aduse de imigranții cantonezi în secolul al XIX-lea. Ardeiul ají, în variantele sale colorate, e prezent aproape în orice preparat, de la sosuri la supe.
Peru este și țara de origine a sute de soiuri de cartof și a porumbului cu boabe mari, folosit atât în preparate sărate, cât și în băutura dulce numită chicha morada. Pisco sour, cocktailul național pe bază de distilat de struguri, albuș de ou și lime, este băutura de introducere obligatorie într-o seară la Lima. Capitala găzduiește, de altfel, câteva dintre restaurantele de top ale continentului, unde bucătari locali reinterpretează aceste ingrediente tradiționale în variante contemporane, motiv pentru care mulți gurmanzi tratează Lima ca pe o destinație culinară de sine stătătoare, nu doar ca poartă de tranzit spre Cusco.
Moneda este solul peruvian (PEN); cardul funcționează în hoteluri și restaurante turistice din Lima și Cusco, dar numerarul rămâne necesar la piețe, în satele din Valea Sacră și pentru taxiuri mici. Bacșișul de aproximativ 10% este obișnuit la restaurant, dar nu obligatoriu peste tot.
Limba oficială este spaniola, iar în zonele andine se vorbește pe scară largă și quechua, limba moștenită direct din imperiul inca. Fusul orar al Peru este constant pe tot parcursul anului, fără schimbarea orei de vară/iarnă, și diferă de România cu câteva ore, în funcție de sezon. Prizele electrice din Peru folosesc, în general, tensiune și forme de ștecher diferite de cele din România, așa că un adaptor universal este recomandat. Cartelele SIM locale și opțiunile eSIM sunt disponibile la aeroportul din Lima și în orașele mari, utile pentru navigație și comunicare pe traseu, mai ales în zonele montane unde semnalul poate fi inconstant.
Zonele turistice din Cusco și din Lima Miraflores sunt sigure cu precauțiile obișnuite ale oricărei destinații urbane aglomerate; furtul mărunt la piețe, în transportul public și în zonele foarte circulate este cel mai frecvent risc, nu violența. Pe trasee montane, riscurile țin mai degrabă de teren și altitudine decât de siguranța personală: încălțăminte adecvată, ghid local sau grup organizat pentru trasee mai lungi și verificarea prognozei meteo înainte de excursii la altitudine mare sunt precauții simple, dar eficiente.
Discută schema de vaccinare și profilaxia potrivită pentru traseul tău concret — inclusiv aspectele legate de altitudine — cu medicul de familie sau cu un centru de medicină de călătorie, cu suficient timp înainte de plecare.
Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru șederi turistice scurte în Peru. Este necesar un pașaport valabil pe toată durata șederii.
Accesul la Machu Picchu se face pe bază de bilet nominal, cu oră de intrare și circuit prestabilit, iar numărul zilnic de vizitatori este limitat de autoritățile peruviene. De aceea rezervările se fac cu mult timp înainte, iar numele din bilet trebuie să corespundă exact cu cel din pașaport.
Regulile se pot modifica; NOZOMI Travel reconfirmă condițiile înainte de plecare.
Călătorul activ găsește în Peru trasee de drumeție solicitante, de la Rainbow Mountain la Inca Trail, și peisaje montane greu de egalat. Călătorul cu interes cultural va aprecia densitatea de situri incașe și coloniale, de la Cusco la Valea Sacră, și profunzimea istoriei prezente aproape la fiecare pas.
Pentru seniori, Peru este o destinație care merită abordată cu prudență suplimentară din cauza altitudinii: un ritm mai lent, mai multe zile de aclimatizare și evitarea excursiilor la altitudine extremă (Rainbow Mountain, Humantay) fără o discuție prealabilă cu medicul sunt recomandări de bun-simț, nu o descurajare de la călătorie. Familiile cu copii pot construi un traseu confortabil concentrat pe Lima, Valea Sacră și Machu Picchu, cu zile de tranziție mai relaxate și fără presiunea altitudinilor extreme.
Bugetul unui circuit în Peru este determinat, în ordine, de zborul intercontinental, de zborurile interne (Lima–Cusco, eventual Puno sau Arequipa), de accesul la Machu Picchu (trenul spre Aguas Calientes, autobuzul până la poartă și biletul nominal cu oră de intrare) și de categoria hotelurilor din Cusco și Valea Sacră.
Peste aceste componente se adaugă sezonul: perioada uscată, între mai și septembrie, și zilele din jurul festivalului Inti Raymi, pe 24 iunie, sunt cele mai căutate, deci și cele mai scumpe. Ghizii locali vorbitori de română sau engleză, intrările în situri și mesele incluse completează diferența dintre un traseu clasic și unul mai amplu, cu Canionul Colca, lacul Titicaca sau Amazonia.
Cea mai frecventă greșeală este programarea vizitei la Machu Picchu sau a unui traseu solicitant chiar în a doua zi de la sosirea la Cusco, fără nicio zi de aclimatizare — riscul de rău de altitudine crește semnificativ în acest scenariu. La fel de des întâlnită este subestimarea altitudinii în general: mulți călători ajung pregătiți pentru frig, dar nu și pentru efectul rarefierii aerului asupra efortului fizic, chiar și la o simplă plimbare urcând pe stradă în Cusco.
O altă greșeală obișnuită este rezervarea biletelor la Machu Picchu în ultimul moment, mai ales în sezonul uscat, când disponibilitatea pentru orele preferate și pentru Huayna Picchu se epuizează rapid. În fine, subestimarea distanțelor și a timpului de deplasare între zone — Anzi, coastă, eventual Amazon — duce adesea la itinerarii prea încărcate, care lasă puțin timp de respiro exact acolo unde altitudinea cere mai multă odihnă.
Recomandăm sezonul uscat, mai–septembrie, pentru un prim circuit în Peru, cu bilete la Machu Picchu rezervate cu mult timp înainte și cu cel puțin o zi de aclimatizare la Cusco sau în Valea Sacră înainte de orice traseu solicitant. Pentru cine vrea și experiența culturală de Inti Raymi, 24 iunie este data de urmărit la Cusco, iar rezervările se fac cu luni înainte. Pentru cine are timp suplimentar, o extensie spre Brazilia sau Argentina transformă vizita în Peru într-un traseu sud-american mai amplu; iar pentru repere de buget pe o vacanță în regiune, ghidul ghidul de circuit Argentina–Brazilia–Chile și ghidul vacanță în Chile sunt puncte bune de plecare.
Programul în Peru e construit de oamenii noștri de Product Development, împreună cu partenerii locali și cu ghizii verificați de acolo, apoi ajustat după fiecare grup.
Echipa NOZOMI Travel nu e formată din oameni care au învățat destinația din prezentări: sunt colegi cu ani de Product Development, Sales, Destinations și Ticketing în spate, coordonați acum de Răzvan Pascu, fiecare responsabil de bucata pe care o știe cel mai bine.
La fața locului nu ne bazăm pe furnizori luați dintr-o listă: partenerii din Peru sunt selectați de echipa NOZOMI Travel, iar ghizii sunt verificați înainte să primească un grup de-al nostru. Diferența se simte când ceva nu merge conform planului.
Ce ne interesează, la final, e cum te simți în vacanța aia: să nu stai la cozi inutile, să dormi bine, să ai pe cineva lângă tine când apare o problemă și să te întorci cu senzația că a meritat fiecare zi.
Un circuit de grup nu înseamnă doar un autocar și un itinerar. Programul în Peru este construit înainte de plecare, iar tu știi din start ce urmează: itinerarul zi cu zi, hotelurile, zborurile, transferurile, vizitele și mesele incluse.
Nu e munca unui singur om: traseul și serviciile vin de la Product Development, zborurile și conexiunile de la Ticketing, serviciile la sol de la Destinations și de la partenerii locali, iar relația cu tine o ține un consultant din echipa de Sales.
Pe drum ești cu un însoțitor de grup NOZOMI Travel, care călătorește alături de voi. El ajută la situațiile practice, face legătura cu ghizii și cu partenerii locali și explică sau traduce în română atunci când e nevoie. Nu înlocuiește ghidul local, care rămâne cel care spune povestea locurilor: rolul lui e altul, de om al grupului.
Mai e ceva ce nu se vede în itinerar: oamenii cu care pleci. Într-un grup NOZOMI Travel călătorești cu persoane care au interese și pasiuni apropiate de ale tale, așa că ai șansa să cunoști oameni noi și, uneori, să te întorci acasă cu prietenii legate pe drum.
Toate circuitele de grup NOZOMI Travel sunt aici, iar dacă ai o întrebare punctuală ne scrii direct.
Ofertele publicate pe site sunt doar partea vizibilă a ceea ce facem. Dacă vrei o vacanță în Peru la alte date, cu alt hotel, cu alt ritm sau doar pentru familia ta, o construim de la zero, la cerere. Chiar dacă destinația sau perioada nu apar acum în catalogul de pe site.
Lucrăm cu peste 230 de agenții partenere locale și cu furnizori din numeroase destinații, iar echipa NOZOMI Travel combină experiența proprie, inspecțiile de hoteluri, feedbackul turiștilor și informațiile partenerilor locali pentru a selecta serviciile potrivite. Nu ne limităm la o simplă listă de hoteluri: construim călătoria ca un ansamblu.
Construim programul cu aceeași rigoare ca la o plecare de grup, dar pe ritmul vostru. Concret, ne ocupăm de:
Poți cere la fel de bine un sejur la plajă, un circuit privat cu ghid, o lună de miere, o aniversare sau o călătorie pentru un grup de prieteni: completează formularul de vacanță personalizată cu perioada, numărul de persoane și bugetul orientativ, iar un consultant NOZOMI Travel îți trimite o propunere cu program și tarif.
Da. Dacă niciuna dintre datele publicate nu îți convine, putem construi traseul și la cerere.
Cerințele de intrare se pot modifica, așa că trebuie reverificate înainte de plecare pe sursele oficiale ale autorităților peruane și pe cele ale Ministerului Afacerilor Externe. În orice scenariu, pașaportul trebuie să fie valabil peste data întoarcerii. Biletul pentru Machu Picchu este nominal, cu oră fixă de intrare, și se rezervă din timp.
Cusco este la circa 3.400 de metri, iar o parte dintre călători resimt în primele 24–48 de ore dureri de cap și oboseală. Programele bine construite includ zile de aclimatizare, ritm lent la început și recomandări clare de hidratare și alimentație.
Sărbătoarea incașă a soarelui, reconstituită anual pe 24 iunie la Cusco, la fortăreața Sacsayhuamán — cel mai important eveniment cultural al orașului și un motiv bun pentru a-ți plasa vizita exact în acea perioadă.
Ruta obișnuită este cu trenul panoramic din Valea Sacră sau Cusco până la Aguas Calientes, urmat de un autobuz care urcă la intrarea în sit. Pentru cine caută o experiență activă, există și traseul de drumeție Inca Trail, care necesită rezervare cu mult timp înainte.
Sunt excursii spectaculoase, dar la altitudini care depășesc frecvent 4.600–5.000 de metri, mai mari decât Cusco. Se recomandă doar după câteva zile de aclimatizare și, pentru persoane cu afecțiuni cardiace sau respiratorii, după o discuție prealabilă cu medicul.
Da. Cele mai frecvente combinații sunt cu Bolivia, prin lacul Titicaca, sau cu Chile, prin Atacama, pentru trasee de 12–14 zile. Pentru trasee mai lungi, Peru se poate combina și cu o extensie în Brazilia sau Argentina, profitând de zborurile regionale.
Sezonul uscat, mai–septembrie, oferă cea mai mare probabilitate de cer senin la Machu Picchu și pe traseele montane. Sezonul ploios, noiembrie–martie, aduce averse frecvente, iar Inca Trail se închide, în mod tradițional, în februarie.
Toate circuitele · Sejururi la plajă · Ghiduri de călătorie · Contact